Regulamentul cimitirelor în Biserica Ortodoxă Română

Biserica Ortodoxă Română poate depăşi cadrul dreptului de stat și dreptului comun prin specificul lucrării și activității ei și prin po­zi­ția ei juridică autonomă, ca un su­biect apar­te al dreptului inter­na­țional și națio­nal, cu un sistem de drept propriu.

Biserica și-a manifestat întotdeauna autonomia prin organele sale de conducere specifice, prin elaborarea de legi, regulamente și proceduri interne care au pus ordine și rânduială în activitatea sa dogmatică, liturgică, canonică și administrativă.

În baza autonomiei sale și a dreptului imuabil de a se conduce după statute și regulamente proprii, Biserica Ortodoxă Română a adoptat la finalul anului trecut, prin Hotărârea Sfântului Sinod nr. 11943 din 9-11 decembrie 2020, Regulamentul cimitirelor din Bi­serica Ortodoxă Română. Această adoptare a noului text de reglementare juridico-administrativă este binevenită, ținând cont că vechiul Regulament pentru organizarea și funcționarea cimitirelor din Patriarhia Română data din anul 1977, ultimele modificări și amendamente fiind aduse în anul 2003. Astfel, acest regulament trebuia reactualizat, amendat, completat și republicat potrivit reali­tă­ților, dinamicii și necesităților vieții administrative bisericești. De asemenea, apariția noului regulament reprezintă un bun și potrivit început pentru „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoa­rea liturgică și culturală a cimitirelor”.

Conform structurii oricărui act normativ, Regulamentul cimiti­relor din Biserica Ortodoxă Ro­mâ­nă se împarte în 12 capitole și cu­prinde 51 de articole. Este evi­den­țiat mai întâi temeiul de lege prin care cultele religioase din România pot înființa și administra cimitire confesionale: „Unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru cre­din­cioșii lor. Cimitirele confesio­nale se adminis­trează potrivit re­gu­lamentelor cultului deținător” (art. 28, alin. 1 din Legea cultelor nr. 489/2006).

În baza acestei prevederi legale, parohiile, mănăstirile și eparhiile Bisericii Ortodoxe Române au dreptul să înființeze, să administreze și să dețină în proprietate sau folo­sință cimitire, potrivit art. 27, alin. 1 și 2 din aceeași Lege: „Cultele recunoscute și unitățile lor de cult pot avea și dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile și imobile. Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct și exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiția și practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile și imprescriptibile și pot fi înstrăinate doar în condițiile statutare specifice fie­cărui cult”. Astfel, art. 3 din noul re­gulament achiesează la cele enun­țate mai sus și prevede faptul că cimitirele parohiale, ale mănăs­ti­rilor și eparhiilor sunt bunuri sa­cre, neputând fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate, acestea constituind un drept indeniabil al cultului și comunității religioase respective.

În baza principiului canonic al loialității față de stat și în baza dialogului interreligios, Biserica Or­to­doxă Română a arătat întotdeauna o deschidere spre comuniu­ne, comunicare și dragoste frățeas­că, spre cei de alte credințe, prevăzând la art. 47, alin. 1 din prezentul re­gu­lament, posibilitatea ca în cimitirul parohial să poată fi înmor­mân­tați și alți credincioși decedați, neortodocși, în cazul în care în localitatea respectivă nu există un cimitir în proprietatea adminis­trației publice locale, aspect prevă­zut de altfel și în art. 28, alin. 2 din Legea cultelor din România: „În localitățile în care nu există cimitire comunale și unele culte nu au cimi­tire proprii, persoanele decedate care aparțineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcțiune”.

Din perspectiva organizării și sistematizării cimitirelor, o noutate a acestui regulament este subliniată în art. 10, prin care se recomandă ca cimitirele să fie împărțite în parcele ordonate prin litere, iar fiecare parcelă să fie împărțită în rânduri și locuri de înmormântare numerotate și identificate în Re­gistrul locurilor de înmormântare, pentru a exista o evidență clară, transparentă și corectă în ceea ce privește evidența locurilor de înmormântare și a concesionarilor acestora.

Autoritatea canonică a prevăzut în noua reglementare în materie de administrare a cimitirelor bise­ricești aspecte ce țin de folosința nelimitată sau temporară a acestor locuri de înmormântare, reglemen­tări de ordin peisagistic-arhitectural (alei, căi de acces, amplasarea ca­pe­lei mortuare, a clopotniței, acces la o sursă de apă, plantarea de ar­buști și copaci ornamentali etc.), precum și respectarea cu strictețe de către beneficiari a planului de sis­tematizare, a amenajării și îngri­jirii mormintelor, a măsurilor igie­nico-sanitare, dar și a obligațiilor fi­nanciare reglementate de către administrația cimitirului.

În capitolul al III-lea se dezvoltă o serie de probleme ce țin de activitatea administrativă și de persoana administratorului cimiti­rului parohial, mănăstiresc sau eparhial, după caz, precum și aspecte privind personalul necesar angajat, conform legislației muncii din România (administrator, îngrijitor, constructor pentru cavouri sau alte edificii funerare, gropar etc.), cu existența unei fișe a postu­lui în care să fie precizate atri­bu­ții­le și respon­sa­bi­litățile fiecărui an­gajat în parte.

În privința „Registrelor de evi­den­ță a locurilor de înmormântare” în care sunt precizate și înscrise date cu caracter personal precum: numele și prenumele concesionarului, numărul și data întocmirii actului de concesiune, date de contact și alte mențiuni importante, este bine de știut că Biserica Ortodoxă Română asigură confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal, conform Directivei Uniunii Europene 2016/680 privind GDPR, transpusă în legislația internă prin Legea nr. 363/2018. Noul regulament al cimitirelor prevede la art. 17, alin. 2 ca registrul locurilor de înmormântare să poată fi întocmit atât în format letric, cât și electro­nic, cu mențiunea de a fi respectate toate prevederile legale și specifice de securitate informatică.

Noile prevederi ale regulamentului cimitirelor se dovedesc a fi une­le în pas cu dezvoltarea socie­tății și a dimensiunii juridice a acesteia, mai ales că în capitolele IV și V sunt enunțate și rezolvate o serie de aspecte privind modul de concesionare a locurilor de înmormân­tare, titlul gratuit care poate fi atribuit unei persoane de către orga­nele de conducere competente, aspecte de ordin financiar-administra­tiv (taxă de concesiune, taxă anua­lă), chestiuni cu privire la transmisibilitatea sau înstrăinarea locului de înmormântare, prelungirea sau încetarea dreptului de folosință a locului concesionat, dar și pro­bleme juridico-canonice în materie de succesiune, moștenire, donație etc.

Tot ca o noutate adusă de noul „Regulament al cimitirelor din Patriarhia Română”, sunt trasate direcții și proceduri clare în privința construcțiilor funerare (borduri, cavouri, cripte, cruci monumentale), toate aceste lucrări intrând direct în supravegherea și coordonarea administrației cimitirului. Con­struc­țiile funerare pot fi executate fie de firme autorizate, fie în regie proprie, numai prin întoc­mirea și prezentarea în prealabil a unei documentații tehnice, în baza căreia să se poată aproba și executa lucrarea respectivă.

Prin urmare, așa cum spunea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în „Cuvântul Înainte” al ediției print a noului regulament, prezentul act normativ este, „în același timp, o continuare și o actualizare a tradiției ortodoxe româ­nești privind cinstirea mormintelor celor adormiți în Domnul, precum și îngrijirea cimitirelor. Ne expri­măm convingerea că noul regulament va constitui un instrument juridic și administrativ foarte util pentru organizarea, buna chiver­ni­sire și evidențierea valorii liturgice și culturale a cimitirelor bise­ri­cești”.