O retrasare a granițelor dintre Școala austriacă de economie și mainstream-ul gândirii economice nu era ceva nemaiauzit atunci când a scris Rothbard acest text. Însă miza turului de orizont era nu atât cernerea grâului de neghina din afara curentului austriac, cât de cea din interior.

Rothbard percepea o serie de intruziuni ilegitime în gândirea Școlii austriece și riscul ca direcția sa să fie deviată și substanța Școlii să se dilueze, chiar să se piardă. A considerat că e momentul să spună niște adevăruri incomode, dar imperios necesare. Cititorul poate simți o tensiune în demersul rothbardian. Tonul criticilor poate fi chiar strident câteodată. Cred că acest spirit marțial se datorează exclusiv binecunoscutei pasiuni a lui Rothbard pentru adevăr.

Tudor Gherasim Smirna