Octavian Hoandră este un autor neobișnuit în peisajul „formatorilor de opinie contemporani”, specie născută după 1980 și populată cu fel de fel de persoane si personalități. Eu aș spune că nici nu este „formator de opinie”, mai ales după ce noțiunea a Capatat sens peiorativ, dacă nu de dispreț, atunci de îndoială, de credibilitate limitată, de reținere. Octavian Hoandra este scritor de rasă, adică prozator, poet, eseist, este artist creator de lumi paralele, rod al imaginației, lumi mai bune decât cea pe care o trăim și care ne leagănă între pandemii, războaie, cutremure, încâlziri globale, crize energetice și economice. Cartea de față este una de cultură fină și plamădită în ani mulți, este o carte de învâțătură care, citită și pritocită, ne arată valorile unei moșteniri neprețuite, aflate pe cale de a fi aruncate peste bord. Pare o carte conservatoare, pentru că tezaurizează virtuți morale afirmate și verificate de secole și pentru că nu exprimă încredere (nelimitată) în „progresiști”, în globaliști, în cultivatorii „corectitudinii politice” și în anulatorii culturii. Pare si o carte patriotică, findcă pomenește cu drag de această patrie a noastră numită România si o face cu interes, cu insistență, cu simpatie, cu setea de a găsi soluții optime. – Ioan Aurel Pop