Fondator al Institutului Harvard pentru Literatură Mondială, șef, timp de doisprezece ani, al Departamentului de literatură comparată de la Universitatea Harvard, unde predă literatură
comparată, David Damrosch poate fi considerat cea mai autorizată voce în materie de literatură mondială – world literature sau Weltliteratur. Este autorul mai multor studii, printre care se numără What is World Literature (2003), The Buried Book: The Loss and Rediscovery of the Great Epic of Gilgamesh(2007), How to Read World Literature (2009), Comparing the Literatures: Literary Studies in a Global Age (2020), și editorul unor antologii extrem de influente în studiile de literatură mondială, precum The Longman Anthology of World Literature (2004), Teaching World Literature (2009), The Routledge Companion to World Literature (2011), World Literature in Theory (2014).

avid Damrosch deconstruiește, cu subtilitate interpretativă și curaj, o serie de prejudecăți
istorico-literare. Atent la obstacolele care împiedică receptarea adecvată a operelor străine – în
primul rând mecanismele de piață, foarte selective, care controlează pătrunderea scriitorilor în
spațiul literar mondial, prin traducere –, profesorul american vorbește despre necesitatea
deschiderii canonului către literatura contemporană de pretutindeni. În interiorul câmpului literar
actual, în cadrul căruia „granițele” nu mai funcționează ca limită impenetrabilă – datorită
modului în care conceptul politic de open world a fost aplicat, dar și datorită rețelelor sociale și
mass-mediei –, orice operă literară stabilește aproape instantaneu relații transtextuale cu alte
opere literare din interiorul și din afara contextului național. (…) Volumul de față conține o
viziune teoretică implicită asupra unor concepte-cheie în studiul literaturii – precum literatură
mondială, canon, binomul traductibilitate-intraductibilitate –, concepte pe care David Damrosch
le scutură de praf, pentru a le face să vorbească despre dinamica schimbărilor culturale din epoca
noastră. O carte captivantă, atât prin selecția operată de autor, cât și prin stilul alert și limpede,
care explorează „opere ce reflectă epoci de profundă criză, precum și memoria unor traume
profunde”.

Carmen Mușat