Spre deosebire de splendoarea atribuită de istoriografie perioadei de glorie a Imperiului Roman, contextul politic al perioadei finale a acestuia tinde să fie descris în termeni de „declin”, „ruptură” și „decădere”. Între secolele al III-lea și al V-lea, Imperiul Roman a intrat într-o fază de stagnare militară și a devenit mai defensiv din cauza frecventelor incursiuni ale popoarelor germanice. Toate acestea, împreună cu creștinarea intensă a imperiului, au făcut ca aceste secole să fie văzute ca o perioadă de ruptură cu trecutul clasic al Romei și al supremației sale. Volumul de față trece în revistă evenimentele din această perioadă istorică și le prezintă mai degrabă ca pe o tranziție lentă către Evul Mediu decât ca pe o perioadă de decădere.