Drama provocată de conflictul dintre nevoile și aspirațiile sufletului și ale trupului omului căzut constituie o constantă existențială în spiritualitatea ortodoxă, experimentată de multe ori în forme care dor. Complexitatea abisală a problemei este întreținută de faptul că omul este o existență integrală (formată din trup și din suflet), că nu poate fi definită altfel și că nici nu poate funcționa altfel; nu se poate vorbi de mântuirea sufletului fără trup și nici invers. Sincronizarea manifestărilor părților componente ale omului constituie pentru mulți o teribilă piatră de încercare și, de aici, drama existențială de care s‑a vorbit. Numai reînnodarea comuniunii cu Dumnezeu, performanță care anulează orice formă de conflict, face ca sufletul și trupul să funcționeze din nou sincronic – corelat, evidențiindu‑se astfel frumusețea și valoarea fără egal ale făpturii în care Dumnezeu a pus propriul Său chip.
Pr. Prof. Dr. Sterea Tache