1. Alimentul sănătos dă naștere unui sânge pur, iar sângele pur dă naștere unui lapte bogat pentru copil. Legile Naturii sunt în așa fel făcute încât ființa umană este condiționată, parțial, și de o alimentație materială, care începe la sânul matern. Cu toate acestea, puține sunt mamele conștiente de acest lucru, și chiar mai puține cele care știu să-și îngrijească corpul, în mod inteligent, de-a lungul sarcinii, în scopul de a-și alăpta copilul și de a-l hrăni corect.

Cât de puține sunt femeile însărcinate care se gândesc să-și modifice regimul alimentar și stilul de viață detestabil! Toate, sau aproape toate, continuă să fumeze, să mănânce alimente pe bază de carne la fiecare masă, să bea aperitive sau alcool și chiar să folosească medicamente toxice pentru cele mai mici afecțiuni (somnifere, tranchilizante, aspirină etc.) și toate acestea după cum le taie capul sau cu asentimentul medicului lor (!).

Nimeni nu se gândește, sau nu vrea să se gândească, că bebelușul „care se formează în pântecul mamei” va fi, în mare parte, rezultatul calității hrănitoare a sângelui matern.

Cât despre laptele care umflă sânii, la puțin timp după naștere, i se atribuie o origine misterioasă legată de glande și de ereditate, mai mult decât de alimentația cotidiană. Iar dacă cumva laptele matern lipsește, nici mama, nici medicul, nu se neliniștesc prea mult. În comerț există tot ce trebuie (lapte praf, făină îndulcită etc.) pentru a suplini această „carență”, pe care nimeni nu se teme să o califice drept naturală. Și, totuși, o asemenea deficiență ar fi catastrofală în natură; iar această atitudine de demisie a Ființei Umane în fața imperativelor biologice este o adevărată crimă împotriva Vieții și a Speciei.

2. Mai bine decât războaiele sau epidemiile, mai bine decât procedeele contraceptive (care reduc orbește cantitatea de ființe umane fără a acționa asupra calității acestora), respectarea acestui imperativ biologic, care este alăptarea maternă, ar fi soluția problemei suprapopulării planetei noastre.

O excelentă măsură de însănătoșire a societății ar consta, înainte de toate, în a împiedica „supraviețuirea” copiilor cu tare grave (cei atinși de mongolism grav sau de infirmități psihomotorii ireversibile). O altă măsură ar fi de a nu hrăni artificial noi născuții pe care mamele nu-i pot alăpta. Bineînțeles, ar trebui explicate regulile de igienă vitală viitoarelor mame, astfel încât carențele de această natură să nu se reproducă prea des.

Specia noastră ar câștiga în vitalitate prin această selecție la naștere și severitatea alăptării la sân, obligatorie, ar da o vigoare și o rezistență mai mare în fața bolilor. Toată lumea este de acord cu aceasta. Inimilor sensibile care se vor revolta citind aceste rânduri le vom spune că a fi caritabil nu constă în întreținerea, pe toată durata existenței, a mizeriei fiziologice. A-l iubi pe aproapele tău înseamnă, înainte de toate, a-l feri de suferință.

Printr-o selecție bine făcută la început (și care n-ar fi de natură politică) am reuși să scăpăm rapid umanitatea de bolile care o copleșesc și în fața cărora medicina rămâne neputincioasă. Cât despre acțiunea asupra celulelor fetale (pentru a rectifica tarele ereditare), așa cum propun unii, aceasta riscă să fie o aventură analogă cu cea a transplanturilor de organe sau a operațiilor de cancer. Nu promite nimic încurajator!

Cel mai curios în legătură cu subiectul acestor măsuri de salubritate socială pe care refuzăm să le luăm pentru specia noastră este că aceste măsuri reprezintă regula majoră a crescătorilor de animale. Astfel, putem vedea exemplare magnifice de cai pur sânge, de tauri premiați la concursuri, câini de toată frumusețea, dar foarte puțini oameni sănătoși, frumoși și puternici. Sportul, care are o poziție privilegiată, are alte scopuri.

De asemenea, se pune prea multă bază pe medicamente și artificii, care nu sunt decât mijloace iluzorii. Prin punerea în practică a unei educații sănătoase, nu ne temem să afirmăm că în mai puțin de trei generații (de-abia o jumătate de secol), am putea reabilita specia umană până-ntr-acolo încât spitalele și clinicile ar fi condamnate să-și închidă porțile și toți medicii și paramedicii ar fi obligați să-și schimbe meseriile (sau să se recicleze pentru a deveni igieniști sau consilieri în sănătate).

Cei mai instruiți dintre fiziologi nu știu ce este boala și cu atât mai puțin știu să o vindece. Dar noi știm că rasele puternice o evită foarte bine sau îi fac față grație vigorii lor organice.

Dacă am fi înțelepți am înțelege că ne canalizăm toate ambițiile în artificii care nu ne sunt de niciun ajutor.

Să facem din copiii noștri campionii unui ficat sănătos sau atleții Sănătății, iată cea mai bună igienă posibilă.

Mijloacele naturale de protecție și de perfecționare nu lipsesc, dar, cu nebunia noastră „scientistă”, ne îndreptăm în mod sigur spre acelea care sunt cele mai puțin conforme cu fiziologia noastră.

O regină din Hawai a răspuns într-o zi unui misionar care s-a ridicat împotriva ordinelor ei de a suprima noi născuții cu tare: „Voi, europenii, întrețineți viața infirmilor pentru a vă contamina rasa și a vă umple azilele cu suferințe. Cultivați boala parcă din plăcere. Eu îmi epurez poporul de mizerii cu cheltuieli minime. Nu am spitale, dar știu să întrețin cu bucuria de a trăi o rasă magnifică și fără defecte. Cine are dreptate, guvernul vostru sau al meu?”

Arta de a crește puii de om, conform învățăturii noastre, este una dintre măsurile de salvare și de perfecționare. Mai precis, modul în care sunt hrăniți copiii de la naștere până la doi ani decide, într-o mare măsură, care va fi vitalitatea lor de adulți.

Această broșură are scopul de a arăta erorile catastrofice făcute în acest domeniu, care constau, pe de-o parte, în descurajarea alăptării la sân și, pe de altă parte, în căutarea de alimente înlocuitoare, imperfecte și periculoase (anti-specifice și denaturate), reprezentate de laptele industrial, făinurile fierte și zahărul tos.

Scopul său complementar este de a oferi reguli despre alimentarea corectă a copilului mic, de la naștere până la 2 ani. În cazul unei adevărate imposibilități de a alăpta la sân, cititorul va vedea cât este de simplă și de puțin costisitoare este hrănirea unui bebeluș, fără a greși, și evitarea sigură a oricărui accident patologic grav.

Medicina cu ajutorul drogurilor este o „vrăjitorie a Timpurilor Moderne”. Ea nu corespunde realității.