Dana Săvuică

Poate că nu întâmplător autorul și-a îndreptat atenția asupra mea pentru o prezentare a cărtii sale. S-o fi gândit că am prezentat o emisiune intitulată sugestiv „Jurnal Intim”, sau poate că el a fost printre cei 100 de bărbați norocoși care au primit acel numarul 1 al revistei cu iepuraș, cu semnătura mea pe copertă, în anul 1999. Cert e că am primit această rugaminte și am spus „Da”, din motive, la început, subiective.

Nu vreau să fiu ipocrită, dar am văzut, citit şi ascultat multe în viaţa asta şi încet-încet am devenit sceptică la poveştile de dragoste şi uşor decepţionată, de când am aflat că un happy end este prezent strict acolo unde-i locul. În filme. Când mi s-a spus „e o carte erotică, autorul este bărbat…” am crezut că voi citi din nou aceleaşi poveşti.

Dar iata-mă, de la prima pagină, fascinată de latura sensibilă a unui bărbat care parcă citeşte gândurile femeilor, deloc misogin, foarte introspect, care analizează relaţiile interumane, între sexe, fără să judece, fără să se lase distras de clişeele, miturile şi şabloanele pe care le trăim cu toţii într-o societate care nu mai empatizează cu întâlnirile clasice, faţă în faţă, unde un gest sau o atingere poate deveni o agresiune, în care „jumătatea ta” o cauţi virtual, navigând prin tot felul de aplicaţii. De fapt, cu o sinceritate asumată, analizează profund experienţele din propria viaţă, dar şi a celor pe care i-a întâlnit pe drumul său sinuos, încercând să capete răspuns la aceleaşi întrebări care ne răscolesc mintea şi inima: „Dragostea invinge totul?”

Citez din carte: „Ce mi-a plăcut este faptul că ele povesteau mai curând despre viaţă, decât despre iubire” şi cam aşa percep eu aceste scurte povestiri, scrise cu măiestrie, cu sensibilitate şi cu tâlc. Ca nişte file rupte din cartea vieţii, în care ne regăsim fiecare dintre noi într-o întâmplare, o relaţie, un gest, poate o fantezie. Sigur te recunoşti pe undeva şi poate… cine ştie… te analizezi dintr-un alt unghi, te observi altfel în oglindă, îţi accepţi ego-ul şi, poate, chiar motivul unei despărţiri, când citeşti despre gelozie, infidelitate, „iubirile care sunt ca şi florile, îmbobocesc, înfloresc, se ofilesc şi mor”. Oamenii sunt fiinţe sociale, diferiţi ca sexe, totusi similari în gândire, dorinţe, aşteptări, iar toate aceste relaţii complexe, complicate, sunt trase prin condei şi comparate cu Legendele Olimpului, cu ritualurile tibetane sau cu senzualitatea ce străbate în sunetele saxofonului.

„Ea nu era o feministă. Îşi iubea apartenenţa la sexul frumos şi nu dorea egalitate cu sexul puternic, pe care îl considera, cu puţine excepţii, doar forma nefinisată a produsului final. Femeia.”

Îmi place mult!

Dana Săvuică

Volumul acesta singular nu poate fi citit ca o autobiografie erotică, ale cărei influențe sunt mărturisite și asumate. Dar, dincolo de corecta, empatica și simpla evocare a acestora, autorul merge mai departe și creionează un microunivers propriu, în care personajele puse în discuție, „bărbații și femeile, deopotrivă, se rânduiesc pe un fel de orbită eliptică, devenind stele, care se rotesc una în jurul celeilalte, planete, chiar şi sateliţi, toți și toate cu roluri interșanjabile”.

Nu întâmplător, cartea este și o confesiune sinceră despre fragilitate, ca o incursiune pe Podul Dragostei din Mandalay, atunci când, în sezonul ploilor, puntea din lemn de tek începe să fie acoperită de înșelătoare vălurele, care te atrag irezistibil în adânc, iar întotdeauna vulnerabilul Tristan începe să înțeleagă că nu el contemplă abisul iubirii, ci – ca într-un tablou de Caspar David Friedrich – abisul începe să-l privească pe el. Un abis numit – cum altfel? – Isolda.