Mereu avid de noi investigaţii, domeniul etnografiei româneşti are în Simona Laiu un cercetător cu totul special, atât prin calităţile ei native, care au nutrit o mentalitate creatoare, cât şi prin zona de studiu pe care şi-a ales-o. Costumul naţional românesc, abordat de la perioada creării, din anii 1848-1867, când depăşea rolul de identificare a sexului şi vârstei, a statutului social, etnic, religios şi marital, prin funcţia sa de propagandă unionistă, va evolua şi va cunoaşte apogeul în perioada Regatului României (1881-1914), când va fi realizat tot mai ingenios artistic în ateliere şi societăţi, în şcoli şi chiar în armată. El se va contura în perioada 1914-1927 – în care el devine, după cum admirabil îl defineşte autoarea, „pan-românesc”, cercetarea autoarei înmănunchind studierea portretelor oficiale, fie de pe pereţii unor biserici de mânăstiri, fie din picturi de muzee, acestea fiind confruntate cu documente de epocă.
Simona Laiu are modul ei particular de a pune în ecuaţie istoria cu costumul naţional, iar rezultatul cercetării este unul strălucit, o carte despre esenţele identităţii neamului românesc, formulate într-un stil sensibil şi plăcut la lectură.
Anca SÎRGHIE