Situat, de obicei, in apropierea poetilor Octavian Goga, George Cosbuc, St.O.losif, George Topirceanu a fost asociat neoclasicismului (Marin Mincu, Dinu Pillat), clasicismului minor (N. Manolescu), catalogat drept poet minor si clasic (G. Calinescu), caracterizat prin „provincialism cultural" (Mircea Scarlat) sau considerat antimodernist (Marin Mincu).

Critica literara a remarcat aproape in unanimitate accesibilitatea, popularitatea, usurinta cu care versurile sunt facute sã rimeze. Acuzat de lips de profunzime, de insuficienta fort transmis prin imaginile poetice, Topirceanu a fost incadrat, de cele mai multe ori, in formule precum versificator, artizan al rimei, artist mai mult decât poet (G. Ibraileanu), doritor de simplitate si, uneori, de prea multa claritate.

Cu toate acestea, ni se par relevante pentru demonstrarea originalitätii sale inovatiile poetice in care punctul dominant este legat de umor. Acesta este, de fapt, raspunsul pe care poetul il dã epocii literare căreia ii apartine si fata de care se situeaza, uneori anost, prin efuziuni sentimentale, prin momente contemplative, dar la care se adaugã adevrata sa not articulara, un umor sănãtos, cu variatii parodice, ironice, satirice, texte cu poantă. in Prefata la Balade vesele si triste (editiile a Il-a si a Ill-a) mărturiseste: „Se schimb-n glume lacrimile clare/ Simbolice baloane de sapun/ Plutes deasupra vântului nebun/ Stârnit de reci curente literare/ $i-n existenta lor cea efemera,/ Cu străvezii pereti, de-abia inchid/ O parte mică din eternul vid,/ $i totusi cer un loc in atmosferă/ O, indulgent Critica postuma,/ Sã nu le-ntepi cu vârful unui ac,/ Că rând pe rând baloanele de spumă/În lacrimi grele iarsi se prefac." Paralela pe care o face între glume si balonele de spun situeaza poetica sa in zona derizoriului, a inconsistentului, a lipsei de radacini. Desi sursa marturisit este gravă, „lacrimile clare"/ „lacrimi grele", modul de transfigurare in poezie este superfluu. Parte totusi a eternitatii, versul lui Topirceanu indeamn la contemplare, mai degrab decât la analizã a profunzimii. Salvarea de la un sentimentalism fãrã valoare se face, asadar, prin umor.