- Si la asta ma gandesc, dar voi termina facultatea, voi gasi un job si voi avea cum sa ma intretin, dar gandeste-te: bunica e deja batrana, se va duce cum toti ne vom duce la cer, si tu si eu, iar atunci cine are grija de mine?

- Da, mama, dar nu se poate.

- De ce sa nu se poata? zise Teea printre lacrimi cu fata in palme, si totusi sunt si alte persoane in situatia mea si au familie. Nu asta este menirea unei femei, sa dea viata, sa fie mama? Da, mama, vreau sa fiu mama, sa ma bucur de viata, sa traiesc viata asa cum voi putea, dar voi trai, zise Teea si izbucni in hohote cu capul in maini, si voi trai pentru copilul meu.

- Te inteleg fata mamii, zise Silvia si o lua in brate plangand amandoua.