Fiecare obiect pe care-l regăsim în casă tăinuiește o poveste. Pitită la umbra amintirilor și animată de hazardul memoriei, povestea e dublată adesea și de o existență secretă, revelată numai ochilor pregătiți să privească. Caruselul din bibliotecă prinde viață mișcându-se amețitor, florile din vază se unduiesc gingaș pregătindu-se de bal, iar jucăriile se foiesc neliniștite așteptându-și partenerul de joacă. Ei bine, toate acestea se petrec nu atunci când stăpânul nu e acasă, ci noaptea, când liniștea se așterne peste forfota zilei. Tot noaptea e momentul propice și pentru a-ți căuta un prieten! Gaspard a facut-o! Iar încercarea lui a fost consemnată, în scris și în ilustrație, de Seng Soun Ratanavanh, în cartea „Noaptea și prietenii lui Gaspard”.

Protagonistul narațiunii este un băiețel singuratic, care își petrece timpul lăsându-se purtat pe aripi de visare, multă vreme și după ce orașul a încremenit în adormire. Dar orice călătorie are un sfârșit, iar Gaspard, odată strecurat în pat, ar vrea să adoarmă și să viseze. Însă, oricât de strâns și-ar ține ochii, bezna nopții are câștig de cauză, copleșindu-l cu neliniște și teamă. Ba mai mult decât atât, aude și zgomote ciudate! Ah… dacă ar fi avut un prieten, situația i-ar fi părut mai liniștitoare!

Și de parcă i-ar fi auzit cineva gândul, de nicăieri apăru o ființă mică și delicată, pe nume Aglaé. Aceasta îi promise că-l va ajuta să-și găsească un prieten și-l conduse la cea mai erudită vietate din casă, la bibliotecara Alexandrie. Un citat vechi de peste 2000 de ani fu citit, lămurind pe de-o parte cum trebuie să fie un prieten. Pe de altă parte, tărăboiul din camera vecină perturbă atmosferă livrescă în care erau învăluite personajele. Sursa zgomotului era melomanul Octave, un pianist cu urechile înfundate! După un efort de concentrare, iepurașul izbutește să cânte, iar auditoriul îl aplaudă, făcându-l să se îmbujoreze. Finalul concertului este prilej pentru Gaspard și pentru însoțitorii săi să-l întâlnească și pe Gédéon, pinguinul căruia îi este frică de apă, de întuneric și… de fluturi!

Zăbovind puțin alături de Gédéon și ajutându-l să se relaxeze puțin, cei cinci companioni îi întâlnesc pe Basile din China și pe gurmandul culegător de ciuperci, Patrick, și petrec timp împreună, având bucuria de a se afla într-o companie atât de veselă și de bună. Clipele se scurg pe nesimțite, iar lui Gaspard îi devin pleoapele grele de somn. Însă, din păcate,în toată aventura înlănțuită, băiatul a uitat complet să-și mai caute prietenul. Va izbuti el să-și împlinească acest gând, cu altă ocazie?

Aglaé, dar și ceilalți, îi făgăduiesc că da! Dar cu toate acestea, o întâlnire viitoare nu ar mijloci (numai) aflarea unui prieten, ci (și) conștientizarea prieteniei, prin înțelegerea rolului celor șase tovarăși de joacă. Iar din acest punct de vedere, scriitoarea Seng Soun Ratanavanh ne înfățișează o serie de întâlniri coagulate sub auspiciul ludicului, dar ne revelează și câteva dintre fațetele prieteniei, fundamentate pe temelia întrajutorării și a empatiei. Personajele sunt exponențiale pentru anumite ipostaze ale individului (dorința de a ajuta, nevoia de a fi încurajat, nevoia de a trece peste frici) și pun în lumină coordonata fundamentală a prieteniei –prietenul se caută/se privește cu sufletul și nu cu ochiul!

Zugravită în nuanțe vii și țesută din cuvinte care alcătuiesc un narativ antrenant și jucăuș, cartea „Noaptea și prietenii lui Gaspard”, semnată de Seng Soun Ratanavanh ne reamintește să nu căutăm himere, ci să prețuim ceea ce ne înconjoară. Prietenia nu înseamnă o perpetuă căutare, ci puterea de a sta în tihnă, alături de aproapele nostru.