„Atenție, nelegiuiții pe două roți nu mai sunt la porțile orașului! Sunt chiar printre noi!“ Așa ar fi sunat titlul vreunui ziar local din America anilor 1960 după ce Hell’s Angels ar fi dat năvală în oraș, doar ca să se distreze în stilul lor caracteristic: motoare, raiduri, femei, droguri și bere.

Mituri, exagerări sau adevăruri îngrozitoare? Prejudecăți sau fapte dovedite? Ziariștii îi adorau pentru că le ofereau subiecte de scandal, iar publicul era fascinat de aerul lor amenințător și, într-un fel, misterios de răzvrătiți și antieroi neînțeleși. Nu e de mirare că mass-media a ajuns să născocească povești despre ei: pentru că cititorii și-o doreau și pentru că teroarea vinde.

Hell’s Angels este și o carte despre Hunter S. Thompson, scriitorul care a stat peste un an în mijlocul Îngerilor, împreună cu care a călătorit, a participat la raiduri, a băut tone de bere și s-a drogat. Cu unii s-a împrietenit, alții l-au privit mereu cu neîncredere. Cu toate că nu s-a integrat niciodată complet în grupul lor, Thompson a ajuns să îi înțeleagă mai bine decât oricine pe acești nonconformiști.