Tradusă în premieră absolută în limba română, poezia unuia dintre cei mai mari scriitori din lume, dăruiți literaturii universale de Regatul Suediei, e un eveniment de zile mari.

August Strindberg face parte din tagma aleșilor, a celor puțini dintre puținii, care se lasă scriși, se lasă exprimați când sunt conștienți până la ultima celulă de faptul că în cazul în care ar refuza să se exprime, ar muri, pur și simplu. Volumul Nopți de somnambul în vremuri de veghe, așezat de poeta Dorina Brândușa Landèn în matricea limbii române, pare a fi un murmur venit din profunzimile unei conștiințe readuse la viață din bolgiile infernului. Poetul „vorbește ca argintul, tace ca aurul” și lasă mărturii scrise ce țintesc ființa adusă la limită. Ființa care se simte de parcă ar fi „jupuită” de vie și tocmai din acest motiv singura salvare e să lase sufletul să vorbească liber.

E o libertate curată precum cea a îngerilor teribili, descinși, în „de-a pururi ziua cea de azi”, din Rainer Maria Rilke. Îngeri aurorali, metalici, care te conduc, fidel și tenace, te sprijină și te ajută să devii, mereu, ceea ce ești, să te investești definitiv în „frumusețea fericită a lumii”, contemplând și descriind „templul din interior” – liman al țării ideale, ale cărei rădăcini sunt mereu în forul dinlăuntru.