Craii de Curtea-Veche este un roman interbelic scris de autorul român Mateiu Caragiale. Publicat în 1929, a luat autorului mai mult de două decenii pentru a-l finaliza. Romanul nu este celebru pentru intriga sa ci mai mult pentru stilul său, cu o atitudine contemplativă inspirată din Marcel Proust și decadența sfârșitului de secol, invitând cititorul într-o descompunere „levantină” a Bucureștiului secolului XIX și prefigurând dezbateri intense între o întreagă generație de intelectuali români despre ceea ce este specificul românesc (o controversă care avea să culmineze în filosofia lui Emil Cioran).

Romanul este tradus din limba română în limba engleză de domnul Cristian Baciu.

Craii de Curtea-Veche, un roman de „o savoare ciudată”, cu „un aer de puternică originalitate”, ne restituie o frântură din atmosfera semibalcanică, semioccidentală a Bucureştiului de altădată în care „fineţea cea mai înaltă se amestecă cu înjurătura şi pofta grosolană”.

George Călinescu