Paul Mercier reușește să construiască un univers în care limitele realității sunt împinse dincolo de simpla percepție a vieții de zi cu zi. Pentru eroul acestei proze (care cu greu poate fi catalogată), oamenii întâlniți și locurile explorate devin adesea instrumente de cunoaștere în căutarea unui adevăr care se lasă intuit, dar care niciodată nu se dezvăluie pe deplin. Barurile, străzile întunecate, clinica de psihiatrie sau secția de poliție scot la iveală, rând pe rând, măștile unei societăți mereu schimbătoare, care încearcă să-și ascundă adevăratele mecanisme interne. E limpede că textul, în ansamblul său, poate fi privit și ca o meditație filosofică asupra condiției omului de azi și de mâine, iar spațiile familiare pentru mulți dintre cititori (din Cluj sau București, printre altele), prezentate uneori în note distopice, sau portretele fascinante ale câtorva personaje-cheie fac din acest debut în proză al lui Paul Mercier o permanentă invitație la lectură și, mai ales, relectură.

(Robert Cincu)