Psihologia copilului evidențiază dinamismul ierarhic al dezvoltării psihice a copilului prin dobândirea noilor achiziții și formarea de competențe adaptative la mediul ambiant și modul în care se construiește treptat personalitatea copilului, care acumulează însușiri încă din ontogeneza timpurie. În centrul analizei propuse de autori se află factorii care influențează dezvoltarea copilului, creșterea acestuia într-un mediu favorizant sau mai puțin favorizant, nivelul sociocultural și educațional ce joacă un rol fundamental în structurarea tipologiei psihice și a stilului comportamental.

Prin conținutul și modul de tratare, de organizare sistematică și logică, dar și prin nivelul informațiilor vehiculate, Psihologia copilului se adresează specialiștilor, psihologi, psihopedagogi, pedagogi, dar și studenților ce se pregătesc în specializările respective, și nu în ultimul rând părinților interesați de copil și de copilărie.

Emil Verza este profesor emerit la catedra de Psihopedagogie Speciala a Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Doctor Honoris Causa al Universității de Vest Timișoara (2002), al Universității Ovidius Constanța (2010), al Universității „Petre Andrei” Iași (2023) și membru de onoare al Academy of Romanian Scientists.

Florin Emil Verza este profesor universitar la catedra de Psihopedagogie speciala a Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Autorii au elaborat numeroase studii ce au avut în centrul atenției dezvoltarea copilului.

Jocurile efectuate cu pasiune și finalitate pozitivă pentru copil constituie un izvor de bucurie și de afirmare a trăsăturilor personalității. Dar există pentru preșcolar și alte activități ce au, mai mult sau mai puțin, o componentă ludică, în care personalitatea copilului strălucește prin contribuții remarcabile, de multe ori. Pe aceste considerente se dezvoltă trebuința de expresie creativă.
autorii - Autorii

În desenul liniar al preșcolarului mijlociu există tendința de nivelare a proporțiilor obiectelor cuprinse în compoziție ca și tendința de împodobire suplimentară a compoziției cu forme ornamentale. La 3 ani, se folosește, de obicei, o singură culoare. La 4 ani, colorația devine generoasă și originală, iar după 5 ani, desenul se debarasează, în mare măsură, de suplimentele decorative. Lipsește umbra, deși adesea soarele este prezent. Apar și unele ciudățenii, cum ar fi fenomenul „Röntgen", mai ales în desenarea caselor, fenomen ce constă în clișee ale acestora din perspectiva exterioară, încât se creează impresia de ziduri transparente –
Autorii