„Verhulst are un talent neobișnuit de a împleti prozaicul și banalul cu aspectele profunde și tragice, iar aici îi reușește, iarăși, din plin.” De Tijd

„Verhulst, cu umorul său negru, caracteristic, declamă sistematic, prin intermediul dezinhibatului Jimmy, niște glume reușite de tip one-liner, demne de un artist de stand-up comedy din eșalonul superior.” Knack

„Cu nostalgie și umor tăios, Verhulst își ține în frâu resentimentul față de anii tinereții.” de Volkskrant

Wannes ar fi preferat, desigur, să înceapă o relație cu cineva fără trecut sau, în orice caz, cu cineva fără copii. Dar se pare că femeile aveau mai întâi nevoie de o căsnicie oribilă înainte de a fi în stare să se îndrăgostească de el. Și reciproca era valabilă, în aceeași măsură: simțămintele lui amoroase își alegeau mai lesne ținta din rândul mamelor decât al fecioarelor. Nu putea să li se tot împotrivească. Dacă nu voia să ajungă un burlac jalnic sau să se călugărească, atunci trebuia să se împace cu soarta lui. Și s-a avântat în aventura cu Martine, care avea deja un copil la socoteală. Cu un dram de noroc și în neșansă, căci ar fi putut la fel de bine să se îndrăgostească de o femeie care turnase deja mai mulți copii pe lume.

Atunci când, la vârsta de douăzeci și șapte de ani, le-a dat de știre părinților că, oricât de scandalos ar fi, va pleca în sfârșit de acasă pentru o femeie care a mai fost măritată, taică-său l-a luat prin surprindere: „Nu-i absolut nicio rușine, Wannes. De altfel, statisticile sunt de partea ta; mai mult mașinile noi sunt făcute praf în accidente decât cele la mâna a doua. Acum ai o femeie care nu trebuie să intre în rodaj, îți urez toată fericirea din lume cu ea.”