Personalitatea și opera Sfântului Anastasie Sinaitul (630- aprox. 700) au fost reconsiderate mai ales în ultimii cincizeci de ani, prin eforturile conjugate ale unor importanți filologi, patrologi și bizantinologi. Deși operele sale au fost atribuite de-a lungul anilor unor autori diferiți, corpusul anastasian este văzut astăzi mult mai unitar. Judecând după lucrările care au ajuns până la noi sub numele său, sau prin referirile la alte lucrări ale sale pierdute, descoperim un autor prolific, deopotrivă polemist, exeget și îndrumător duhovnicesc.

Corpusul anastasian este cunoscut astăzi printr-o serie de opuscule și omilii dar și prin trei lucrări majore: Călăuza (Hodegos), un manual pentru respingerea ereziilor hristologice, Întrebări și răspunsuri (Erotapokriseis) pe diverse teme dogmatice sau spirituale și un remarcabil Comentariu la Hexaemeron (CPG 7770), de departe cea mai complxa operă a sa.

Această lucrare, cu care deschidem seria de autor dedicată Sfântului Anastasie, scrisă cel ai probabil la sfârșitul secolului al VII-lea, reprezintă un comentariu anagogic asupra primelor trei capitole ale Facerii, împărțit în treisprezece Cuvinte. Ea a fost cunoscută doar în traducere latină, până în 2007, când Clement Kuehn și John Baggarly au publicat prima ediție completă a textului grec, care a stat și la baza acestei ediții în limba română. Astăzi, mai ales datorită contribuției lui Dimitrios Zaganas, colaborator al acestui volum, autenticitatea Comentariului la Hexaemeron este ferm stabilită, întregindu-se prin aceasta chipul excepționalului exeget Anastasie, monah al Sfântului Munte Sinai.