Formula reținută, lacunară, face loc unor fulgurații expre-sioniste, contrastante, care sfâșie aparenta butaforie minimalistă a poemelor, deschizând breșe de emoție pură. Poeta Cristina Hermeziu ne amintește un rost esențial al poeziei: întoarcerea către un puls de adâncime al existenței, rezistent la fluxul de micro-agresiuni cotidiene, care izolează și înstrăinează.

Alina PURCARU

Mă bucur să o descopăr pe Cristina Hermeziu în chip de poetă cu o sensibilitate de seismograf uman, urban și cosmic.

Matei VIȘNIEC