„Vinul este un poem într-o sticlă!“ Stratificarea socială a presupus stabilirea permanentă a unor standarde de calitate, dependente nu doar de tehnica prin care mustul se metamorfoza în alcool rafinat, ci și, de la bun început, de locurile de proveniență ale „materiei prime“ (ceea ce numim acum, în sens larg, terroir). Între acestea, se numără de secole Champagne, Bordeaux, Toscana și Rioja, acolo unde fiecare ciorchine poate însemna un vers, o anume boabă – o rimă rară și o cupă de vin – un poem ce bucură sufletul într-un fel anume, unic, ajutând la descoperirea adevărului ontologic esențial, câtă vreme, așa cum bine știm încă din Antichitate, In vino veritas!

Descoperirea poveștilor marilor vinuri din aceste zone înseamnă tot atâtea revelații savuroase, fie că e vorba de câteva milioane de bule într-o flûte de vin spumant din Champagne și legenda lui Dom Pierre Pérignon, de un intermezzo cu o cupă de șampanie făcută după forma sânului Reginei Marie Antoinette, de Piper-Heidsieck – spumantul preferat al lui Marilyn Monroe –, de Château Margaux – unul dintre vinurile preferate ale lui Thomas Jefferson –, de Château Mouton Rothschild – cu etichete semnate de Salvador Dalí, Pablo Picasso – ori Joan Miró, de Le Coin Perdu sau farmecul (contestabil?) al vinurilor de garage, de Vino Nobile di Montepulciano – „regele tuturor vinurilor“ –, de Sassicaia, Solaia și Tignanello – sau cele dintâi supertoscane –, de Ornellaia – un alt triumf al familiei Antinori –, de vinul alb ca excepție – Vernaccia di San Gimignano –, de un pelerinaj la Santiago de Compostella și Tempranillo – soiul emblematic din Rioja– ori despre cum crianza se descurcă perfect cu un platou de tapas… Altminteri, știați câtă șampanie îi plăcea lui Churchill să bea în fiecare dimineață sau ce înseamnă Amicitia per Vinum și cinesunt Cavalerii Vinului, membrii Ordo Equestris Vini Europae (OEVE), prezenți șiîn România?