„Supraviețuirea prin poezie. Cititul ca al șaselea simț, cel fără de care nu ai cum să percepi și să pricepi plenitudinea vieții. O uriașă înțelegere a omenescului disperat. Câte un zâmbet repede ascuns. Și mai ales, mai ales admirația, mereu la pândă, mereu în căutarea unei prăzi, atât în cărți, cât și în viață. Pe urmele scriitorului, cititorul va traversa paginile de însemnări ca pe «un vis în care bați cu pumnii lăuntrici». Citatul este dintr-un poet foarte drag autorului, a cărui amintire se păstrează în jurnal. Tot din poezie e preluat acel & pus în locul lui și, ca semn de recunoaștere și de supunere față de un posibil dublu poetic.

Pentru că ascund sub multele straturi culturale o traumă asumată, paginile acestea construiesc puternice ziduri de apărare a frumuseții și bunătății. Jurnalul lui Radu Vancu (16 februarie 2020 – 25 iunie 2024) este o mare îmbrățișare dată vieții.” (Ioana Pârvulescu)