Petru Dimitrie Cercel (1545-1590), fratele mai mare al lui Mihai Viteazul, ne apare în lumina surselor vremii ca o figură remarcabilă, în care se împletesc armonios noblețea sângelui, o educație rafinată și o carismă captivantă. Descendent al ilustrei dinastii a Basarabilor, ramura Drăculeștilor, Petru Vodă Cercel a domnit în Țara Românească între anii 1583 și 1585, lăsând o amprentă durabilă asupra epocii sale nu doar ca moștenitor al unei tradiții legendare, ci și ca un veritabil reformator cultural și diplomatic.

Născut într-o perioadă de profunde tulburări politice, Petru Dimitrie Cercel s-a detașat de ceilalți pretendenți la tron printr-o combinație rară de calități personale și intelectuale. Renumit pentru frumusețea sa fizică și pentru darul de a fermeca prin cuvânt, așa cum ne mărturisește Alexandru Vlahuță, Petru Cercel se impune ca o figură plină de farmec și substanță.

Poet și autor de lucrări istorice, stăpânind douăsprezece limbi străine și având o cultură vastă, Petru Dimitrie Cercel era o prezență neobișnuită pentru un domnitor al vremii. Preocupările sale pentru artă, literatură și diplomație îl situează printre cei mai ilustrați exponenți ai Renașterii românești, aducând un plus de eleganță și rafinament vieții politice și culturale a Țării Românești. Studiile sale aprofundate și educația aleasă i-au permis să cultive relații internaționale de prestigiu, fiind apreciat la curțile regale ale Europei.

La curtea lui Henric al III-lea al Franței, Petru Cercel dialoga de la egal la egal cu cele mai erudite figuri ale vremii, precum Pierre de Ronsard, Ariosto sau Desportes. Papa Sixtus al V-lea ( 1585- 1590), discutând cu cardinalii, spunea despre Petru Dimitrie Cercel că, deși a cunoscut mulți oameni, niciunul nu i-a părut mai învățat în toate tainele lumii decât acest prinț.