Un nou chiriaș ocupă Palatul Élysée, un outsider mai degrabă venit din lumea start-up-urilor decât din clasicul cerc politic. În Tsunami urmărim reflecțiile unui președinte atipic în ritmul frenetic al întâlnirilor sale publice și private și trăim alături de el descoperirea exercitării dificile și solitare a puterii, abandonând rapid idealismul pentru o realitate adesea cinică. Abordând toate subiectele majore care preocupă societatea actuală – încălzirea globală, noile tehnologii și marii giganți tehnologici, scandalurile financiare, radicalizarea, democrația, demonstrațiile, echilibrul internațional de putere –, Marc Dugain conturează un portret nuanțat al unui posibil președinte capabil să-și folosească cel mai bun prieten pentru a-și alimenta ambiția, să-și înșele soția și să o trateze cu delicatețe pe mama care i-a născut fiica. Dar președintele este, până la urmă, un om ca oricare altul.
Un roman transgresiv, care ne face să vibrăm în ritmul pericolelor care amenință președinția, cu atât mai înfricoșătoare când sunt invizibile… asemenea unui tsunami.

„Cartea lui Marc Dugain, Tsunami, este o piatră de încercare pentru un traducător, dar sper că am reușit să redau spiritul acestui text. E o ficțiune curajoasă despre politică, lumea modernă, relațiile umane, pericolele care ne pasc (dincolo de cel din titlu). Combinația de mister, melodramă, cinism și tragedie (în carte se mai și moare), sub umbrela unei realități ficționale copiate fidel din cea pe care o trăim și cu iz de political correctness poate atrage cititorii tineri, conectați mai mult și mai repede la postmodernitate.” (Diana Gradu, traducător)

„Mă gândesc la JFK care și-a semnat condamnarea la moarte când a refuzat să îi sprijine oficial, prin aviația americană, pe anticastriștii însărcinați să debarce în Golful Porcilor, ca să îl dea jos pe Castro. Dacă îi las pe polițiști în bătaia focului, fără să riposteze, ca să evit un carnagiu, sunt cam în aceeași situație. Nu poți să te prefaci că nu ai știut. Polițiștii nu mi-ar ierta-o niciodată. Civilizația noastră nu e atât de violentă precum cea nord americană, dar dacă ceva se rupe între forțele de ordine și mine, mandatul meu nu mai rezistă.
Am hotărât să cinez singur în apartamentul privat de la Élysée, fără să mă mai gândesc la nimic, exercițiu complicat când ești punctul de convergență al tuturor problemelor națiunii.” (fragment)