Povestea de seara nu este doar o strategie inventata de parinti pentru a-si adormi copiii. Povestea de seara se constituie intr-un adevarat ritual, atat pentru copii, cat si pentru parinti: ea inchide portile zilei si le deschide pe cele ale noptii. Ea este cea care incepe, iar cu timpul, consolideaza, cea mai frumoasa si solida legatura, aceea dintre parinti si copii, dintre bunici si nepoti. Copilul intra in lumea povestilor prin vocea parintilor si a bunicilor. Dupa ce bunica a terminat de citit povestea de seara si a inchis usa in urma ei, copilul stie ca nu a ramas singur. Povestea spusa de bunica l-a apropiat de jucarii, de steluta de la geam, de luna, de florile din gradina, de vrabiuta din copac, de literele alfabetului, de creioanele din sertar... Pe calea povestii si a vocii bunicii, copilul descopera ca ceea ce numim noi, oamenii, "necuvantator" este, de fapt, "cuvantator". Povestea de seara se asaza incet-incet in constiinta copilului prin vocea de neuitat a parintilor si a bunicilor. - A. M. Gheorghiu

Ilustratii color.