Marele scriitor italian GIUSEPPE BONAVIRI s-a născut la 11 iulie 1924 în localitatea Mineo, din regiunea Catania, fiind primul dintre cei cinci copii ai croitorului Settimo Emanuele. Fascinat de timpuriu de literatură, a început să scrie poezii la vârsta de opt ani. în anul 1943 se înscrie la Facultatea de Medicină şi Chirurgie din Catania, pe care o absolvă în 1949. Debutul în literatură şi-l face în anul 1954 cu romanul Il sarto della stradalunga, care îl impune în lumea literară italiană. Activitatea sa este extrem de prodigioasă, după succesul obţinut cu cartea de debut publicând romane, nuvele, povestiri, poezie, estetică şi teatru. în anul 1995 a fost distins cu prestigiosul premiu Luigi Pirandello, iar în anul 2000 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură. Opera lui Bonaviri continuă să fie deosebit de apreciată în întreaga lume, fapt ilustrat de frecventele reeditări şi traduceri în numeroase limbi, inclusiv în limba română. Romanul Croitorul de pe Strada Mare este alcătuit din trei părţi, trei puncte de vedere asupra aceleiaşi întâmplări. Protagonistul acestuia este Pietro Scire, un croitor care în lungile luni ale iernii, când nu e nimic de făcut, se hotărăşte să scrie câteva rânduri despre lumea sa. O frântură din „viaţa la ţară”, însufleţită de o imaginaţie febrilă care ştie să dea suflet, verb şi mister naturii însăşi, sentimentelor şi obiectelor. O poveste care porneşte de la semnificaţiile particulare către un sens profund şi emblematic, dilatând realismul faptelor banale într-o dimensiune fascinantă, arhaică şi universală, aceea a mitului. Cu romanul Croitorul de pe Strada Mare GIUSEPPE BONAVIRI inaugurează, în 1954, un parcurs narativ şi liric care îl va purta de-a lungul anilor spre o minunată şi intensă poetică a cuvântului, a cuvântului «celestial», sacru element purificator al fiinţei umane pierdută în nenumărate universuri reale, fantastice, onirice. O lume palpitantă şi sonoră, uneori secretă, alteori dezvăluită, pe care scriitorul o încredinţează cuvântului spre a o fixa ab aeterno, ferind-o astfel de continua devenire, de nestatorniciile şi de metamorfozele care obosesc realitatea, dezordonată şi fragmentată în infinite forme. Prof.univ.dr. Sarah Zappulla Muscarà, Universitatea Catania