Foarte puțini mai știu să gătească românește, iar și mai puțini o fac. Volumul reprezintă inventarierea bucatelor românești. Nu este o selecție, ci o cuprindere cât mai întregitoare a ceea ce înseamnă tradiție și artă culinară românească (dimpreună cu vinuțul corespunzător).

Cartea noastră este o selecție (compilație, sinteză, extragere, cum vreți să-i spuneți) din cărți și de pe coclaurii post-dacici, de mâncăruri alese, fie pentru că sunt strict românești (ca păpușile de dragavei) sau foarte populare prin farfuriile noastre – dar și cu un nuștiuce local (clătitele), fie pentru că sunt adevărate bizarerii regionale (unele de-a dreptul șocante, ca florile de dovleac umplute), ori bucate ritualice, făcând parte din spiritualitatea românească (pasca). Deci, în cărțulia asta e vorba în primul rând de bucătărie veche țărănească (pescărească, ciobănească) și târgoveață, dar și de bucătăria românizată (pe) foc (și așa mai departe, o cultură se întrevede, fie că e născută în bordeiele sărace ale Bărăganului, fie prin stânile Mărginimii și Maramureșului, fie în casele de stuf ale Deltei Dunării). De asemenea, am ales și câteva rețete reprezentative pentru comunități care trăiesc pe teritoriul românesc – secui, maghiari, țigani, sași, sârbi, lipoveni, ucrainieni, turci, tătari – rețete care au ajuns, firesc și fratern, pe masa românului.