O carte pe saptamana reprezinta norma decenta pentru un critic de intampinare, cu atat mai mult cu cat el mai scrie si studii sau eseuri, isi duce copilul la scoala, plimba cainele pe trasee lungi, dinainte calculate, petrece mult timp printre studenti la cursuri si seminarii, formeaza oameni tineri si incurajeaza debuturi, fiind prezent cateva ore zilnic si pe Internet, pentru a prelua comenzi de colaborare sau ca sa onoreze unele mai vechi, cu scadente in general respectate. Cartea de fata prezinta jumatatea pedanta, disciplinata a celui care a scris, ca un program personal de evaziune, Visul lupului de stepa: 52 de texte, dedicate scriitorilor romani, formeaza aici un "an ideal" consacrat literaturii recente, compus din respect pentru munca altora, din admiratie si entuziasm, dar si din responsabilitatea critica a disocierilor lucide, transante, atunci cand cazurile o impun. Practicand cu placere cronica de intampinare de mai bine de 30 de ani, autorul cartii de fata stie prea bine ca nu laude asteapta in primul rand scriitorul roman din partea criticului sau, ci intelegerea obiectiva a demersului literar si onestitate. In consecinta, se prea cuvine ca recenzentul sa ramana un om marginal si sa priveasca vedetele din penumbra. In ultima instanta, critica de intampinare devine stil prin coregrafia subtila a distantarilor reciproce: a scriitorului de sine insusi prin intermediul criticului sau, si a acestuia din urma de propria sa fixatie, prin mijlocirea cartilor mereu noi pe care le citeste.
