Preocupat inca din tinerete de poezia lui Eugenio Montale, Ilie Constantin ��" el insusi poet ��" propune acum o noua selectie, bilingva, din lirica marelui modernist italian. Grupajul cuprinde creatii din volumele Oase de sepie, Prilejurile, Motete, Furtuna si alte poeme, Fiasuri si dedicatii, Satura, dand o perspectiva asupra metamorfozelor poeziei lui Montale. In Oase de sepie, raul existential e abia presimţit, versurile cu aspect ermetic vorbesc despre mersul natural al vietii. Avand o pronuntata nota descriptiva, poemele se structureaza in jurul armoniei, chiar daca una abstrasa, stoica: „In goana ta nelinistita [a vietii, n. n.], mie/ egale-mi sunt la gust pelin şi miere”. Mai tarziu, acest echilibru se va zdruncina, notele stenice ale peisajului vor fi înlocuite de nelinişte, de constatari amare. Dragostea pierduta e invocata in versuri scurte, destructurate, lipsite de formulele poetice bine cantarite din primele volume. Iata o strofa: „Sat de fierarii si catarge/ ca o padure in praful amurgului./ Un zumzet lung patrunde de-afara/ si zgarie cu unghia pe geamuri. Caut semnul/ ratacit, singurul gaj ce mi-a ramas/ de la tine./ Si iadul e cert”. In asemenea versuri sunt prezente doua spirite: cel al lui Eugenio Montale si al traducatorului sau, Ilie Constantin