Henri Blaze scrie acest eseu cu caracter monografic declarandu-si deschis admiratia pentru personalitatea si opera lui Goethe. Eseul preceda (in editia franceza) traducerea lui Faust din limba germana pe care o facuse Henri Blaze. Aceasta traducere era prima in franceza si aparuse la cativa ani de la moartea scriitorului german. Atentia autorului se indreapta mai ales spre partea a doua a poemului Faust, comentata pe larg. Sunt reluate episoadele acestei ultime capodopere alui Goethe si puse in legatura cu ansamblul operei si personalitatii scriitorului de la Weimar. Blaze face mereu legatura intre acestea, stabilind conexiuni care sa le lumineze reciproc. Documentarea ampla, cunoasterea foarte buna a lucrarilor lui Goethe in original, toate acestea permit clarificarea catorva trasaturi esentiale, facand din eseul autorului francez un text valabil pana astazi.